Ce-ai face pentru un milion?
În privința vieților noastre suntem exact ca niște constructori contractați, care lucrează cu materialul clientului. Chiar în situația în care suntem excepțional dotați, resursele materiale sunt cele care ne hotărăsc în cele din urmă succesul, reușita.
(Cititi tot aici: http://www.catchy.ro/ce-ai-face-pentru-un-milion/60564 )
Bonjour, tristesse!
https://www.youtube.com/watch?v=BOByH_iOn88
Sunt încă nişte copii, dar vorbesc despre dragoste, despre fidelitate, despre devotament şi încredere. Bineînţeles că nu se pot fixa într-o relaţie. Bineînţeles că dragostea pe care o experimentează ei este doar un preludiu al celei adevărate, care va veni mult mai târziu. Nimeni nu va scăpa. Iar dacă nu va veni, o vor inventa, fiindcă nimeni nu poate trăi fără să moară măcar o singură dată de dor, apoi să renască din cenuşa acelei iubiri purtând stigmatul ei ca pe un trofeu, ca pe un certificat de maturitate.
Ca şi cei de la adunările alcoolicilor anonimi (sau dependenților de diverse lucruri care
Pentru o viata sanatoasa
Două sunt miturile cele mai vechi şi mai uzitate la români, care amestecă într-un mod foarte ingenios şi neaşteptat (pentru alte popoare) două dintre cele mai plăcute îndeletniciri ale rasei umane: sexul şi mâncatul.
Dacă Elizabeth Gilbert a lansat cu mare succes şi priză la public “Mănâncă, roagă-te, iubeşte”, românul, mai pragmatic, zice: “Dragostea trece prin stomac”. Şi tot el mai spune şi: “Pofta vine mâncând”.
Acum, să ridice primul/prima piatra cine n-a experimentat vreodată în viaţa lui, voit sau forţat de împrejurări, fie abstinenţa, fie dieta prin înfometare. Există şi o parabolă, de la Anton Pann citire, cu măgarul lui Nastratin Hogea, care taman când să se-nveţe fără
Si fetele se futeaza
Dan era tartorul lui Vlăduț, el îl învăța toate prostiile. Cum a fost atunci când îl auzise cântându-i de jale lui Dumitru, care cică murise în baie, cu mâna pe…
- Pe ce, mamă, pe ce?
- Pe oaie. Cu mâna pe oaie, încercase maică-sa s-o dreagă. Că ea se scălda în sudori reci numai la gândul că o să meargă la grădiniță și-o să-l apuce pe-acolo să se producă artistic. (citiți tot aici)
Poți fi și doamnă, și gospodină, și…
Eu ştiu că te îmbraci, te machiezi şi îţi ciufulești sau cuminţeşti buclele pentru tine. Ca să-ţi placă ţie de tine, să te simţi bine în pielea ta. Ca să ai încredere în tine şi ca să capeţi curaj. Dar dacă nimeni nu întoarce capul, dacă nimeni nici nu tresare, nici nu-ţi zâmbeşte, dacă şuvoiul de lume se desparte în dreptul tău ca în faţa unui obstacol şi-şi adună apoi mersul dinapoia ta, lăsându-te într-o oază de singurătate şi de tristeţe, vreau să-mi spui dacă mai contează că ai îmbrăcat cea mai frumoasă rochie, pe sub care ţi-ai pus cea mai fină lenjerie.
Confession of a Workaholic
Zilele trecute mă gândeam că nu știu să existe om pe lumea asta, mai nemulțumit de el însuși decât sunt eu. Atât de nemulțumită, încât și laudele mă indispun, și vorbele bune. Parcă nu m-aș strădui suficient să mă autodesființez, există încă persoane care au impresia că lumea îmi stă la picioare, sau, dacă nu-mi stă, ar trebui. Ei, uite că, după mine, n-ar trebui deloc să fie așa.
Mi se pare foarte curios că exact cei care-mi sunt mai apropiați și-ar trebui să aprecieze altfel caznele mele, tocmai ei au impresia că nu fac destul. Că nu mă “înfig” mai tare, mai exact.
Ideea este că de zbătut
Pune mana, muta-ti gandul!
Sunt câteva teme obsedante pentru femei, încă de la grădiniță: mă iubește, nu mă iubește, și dacă mă iubește o să mă înșele, și dacă o să mă înșele o să mă părăsească, și dacă o să mă părăsească se va mai întoarce vreodată la mine, și dacă nu se va mai întoarce am să mă mai îndrăgostesc vreodată, și dacă am să mă îndrăgostesc am să fiu iar iubită, înșelată, părăsită?
Există suflete pereche, există marea, sfânta, unica dragoste sortită pentru fiecare, și dacă există cum poți să fii sigură că ai găsit-o, și dacă ai găsit-o cum să faci să n-o pierzi, și dacă o pierzi, ce
Al treilea act
Am vrut sa fiu artista… canta Olimpia Panciu, cand eram eu foarte mica. Si eu, dupa ea.
Mai tarziu au venit cei 4 ABBA cu Thank you for the music si ciuleam urechea sa prind versul acela mi-nu-nat, in care Agnetha, idolul meu dintotdeauna si de pretutindeni, marturisea cu emotie:
I was a dancer before i could walk,
I began to sing long before i could talk….
Si-am continuat sa visez, pana am descoperit teatrul si m-am indragostit iremediabil. Si-am vrut sa fiu si actrita, o vreme.
Mai cu seama actrita am vrut sa fiu, dar nu ca sa ma joc, nu am privit si nu
Happy Birthday to Me!
… and may all my dreams and wishes come true.
Anul acesta m-am pomenit, încă de la începutul lui, fără dorinţe. Aşa, dintr-o dată, am realizat, nu că nu mi-ar mai trebui nimic, sau că mi-aş fi bifat toate targetele, dar că nu mai simt nevoia să mi le ordonez, fie şi mental, pe o listă de priorităţi.
Mi-aduc aminte că şampania, cu toate bulele ei (plus artificiile şi uralele cu care speram să-i băgăm Anului Nou minţile în cap, să nu se pună cu noi ca şi anteriorul) reuşiseră să mă euforizeze suficient cât să nu-mi mai pese de nimic. Totuşi m-am străduit să găsesc o dorinţă, să
Safe love
Câtă vreme “ai pe cineva”, sau relația în care te afli nu-ți ridică mari semne de îndoială, prietenul cel mai bun rămâne prietenul cel mai bun și-atât. E singurul care te-a văzut, în afara soțului sau a iubitului, cum te dai jos din pat dimineața ciufulită și nefardată și singurul – tot în afara celui dintâi – alături de care ți-ai băut cafeaua în pijamale ponosite, într-o zi de vacanță în care ați împărțit – toți patru, sau toți trei, sau toți cinci – aceeași cameră, același cort, aceeași saltea de plajă sau același sac de dormit.
I-ai plâns pe umăr și te-a consolat fără să pară
Recent Comments