Marilena Guduleasa

Nu prea ştiu de ce-ţi scriu. Simt că am mare nevoie de o prietenie căreia să-i încredinţez nimicurile ce mi se întâmplă…. Poate că îmi scriu chiar mie. (Antoine de Saint Exupery)

Cat de departe?

oua_de_pasteUn reportaj al unei televiziuni prahovene, intitulat cam ireverențios “Vax populi”, ilustra într-un mod comic, absurd, dar și cât se poate de realist,  cultura religioasă a maselor. Semnificația Paștelui și a Crăciunului nu erau cunoscute de 90% din respondenți. Adamșieva, luați la pachet, ca o entitate comună. Un adevărat dezastru.
Trei sferturi dintre cunoscuții mei care postesc, în timpul postului se îngrașă. Trăiesc experiența asta obsedați de mâncare. Urmăresc cu mai multă sfințenie dezlegările la pește, decât purificarea spirituală. Postul seamănă oarecum cu o dietă autoimpusă, în timpul căreia simți că ai pierdut din greutate datorită senzației de foame, dar când te sui pe cantar vezi că acul n-a

Continue Reading

Cuvant înainte

masina de scrisToate începuturile mele au fost anevoioase. Mi-ar plăcea să am mai multă încredere în mine, dar lipsa aceasta e compensată uneori de încrederea pe care cei din jur mi-o acordă, nu știu nici eu de ce, și care mă obligă să mă mobilizez, să îmi pun papucii invers și să merg înainte, chiar și atunci când mi-ar veni să fac stânga-mprejur și să o rup la fugă îndărăt.
Blogul acesta este, de fapt, un proiect mai vechi al lui Dan, agentul meu literar și mai nou administratorul meu de site. Glumesc, desigur. Oricum, tot ceea ce se vede e munca lui, tot ceea

Continue Reading