Marilena Guduleasa

Nu prea ştiu de ce-ţi scriu. Simt că am mare nevoie de o prietenie căreia să-i încredinţez nimicurile ce mi se întâmplă…. Poate că îmi scriu chiar mie. (Antoine de Saint Exupery)

Totul (e) despre sex

tell-me-you-love-me

Viaţă derulată pe repede înainte.
Citesc multă proză scurtă în ultima vreme, fiindcă nu mai am timp de romane stufoase. Urmăresc seriale tv, fiindcă nu mai am răbdare pentru filme de lung metraj. Şi cum m-am săturat de criminali, soţii perfecte, thrillere psihologice, mi-am zis să-ncerc unul de familie.
Nu, nu unul de urmărit cu toată familia. În niciun caz împreună cu copilaşii sub 12 ani, iar cu cei peste această vârstă doar dacă ai apucat să porţi discuţia “aceea”. Dacă eşti încă în faza de compus speech-ul, renunţă.
Nici cu partenerul parcă n-ar fi chiar aşa de confortabil. În mod cert te vei identifica cu unul dintre personaje

Continue Reading

Povestea bradului

povestea bradului

Motto:
- Şi asta-i singura poveste pe care o ştii?- întrebară șoricuțele.
– Doar asta – a răspuns bradul. Am auzit-o povestită în cea mai fericită noapte a mea, dar pe atunci nu-mi dădeam seama cât de fericit eram. – Hans Christian Andersen

În fiecare an, aceeaşi poveste: plănuim să ne luăm unul mai mic. Natural, nu de plastic, fiindcă mirosul de brad tăiat din pădure (o barbarie) e singurul care se poate mixa cu cele de sarmale, cozonac, portocale şi vin fiert, şi fără mixul asta n-ar mai fi Crăciun. Unul la ghiveci, care poate fi replantat ori în grădina din spatele blocului, ori la

Continue Reading

Nu suntem vinovati de ceea ce facem

esther
Nu degeaba se spune că o carte e ca o ușă care ți se deschide: spre o altă lume, o viață nouă, sau chiar spre o altă carte.
Așa cum cunoști oamenii prin oameni, la fel cărțile te împrietenesc cu alte cărți.
Citind “Dragostea cea veche…”, o carte pe care n-aș vrea s-o povestesc sau s-o transcriu aici cuvânt cu cuvânt, dar care presimt că-mi va fi sursa multor postări de-acum înainte, am aflat despre un scriitor ungur, Sandor Marai, și nuvela sa, Moștenirea lui Esther.
Marai spune povestea lui Esther și a primei sale iubiri, Lajos. Cum Lajos a trădat dragostea Estherei și s-a căsătorit cu sora

Continue Reading

Ce mai citim iarna asta?

dragostea-cea-veche-iti-sopteste-la-ureche-primele-iubiri_1_fullsize

Memoria întunecată. Sacul fără fund întemnițat în cea mai ascunsă dependință a subconștientului. Dacă n-ar exista visele, premonițiile, sentimentul de deja vu care ne stăpânește uneori, în cele mai stranii momente ale stărilor noastre de veghe, aproape că n-am crede că e posibil ca ea să existe. Și totuși nimic nu se pierde, totul rămâne înscris, scrijelit, amprentat în creierul nostru care, ca un burete, reține tot: imagini, sunete, senzații. Cât de departe poate merge înapoi această memorie, ar fi interesat de știut. Câte vieți dinapoia celei pe care o trăim în prezent?

Imbecilitate tranzitorie sau limerence?
Cel de-al doilea termen sună mai bine, dar nefiind

Continue Reading

Un mar sau un soare?

pomul-cu-merele-de-aur
E greu să te lupţi cu piedicile. E greu să îţi păstrezi tot timpul mintea limpede şi sufletul deschis. Să le accepţi ca pe nişte lecţii de viaţă, ca pe nişte oportunităţi de a învăţa a căror menire este să te facă să creşti, să te oblige să mergi înainte mai puternic, mai hotărât, mai pregătit pentru viaţa ce va să vină.
Trebuie să rămâi treaz. Nu-i nevoie de mai mult decât o secundă de neatenţie, de slăbiciune, ca să clachezi. Să te blochezi. Să renunţi.
Te laşi ispitit de ceea ce pare să fie mai lesne, mai simplu, mai la îndemână. Deşi chiar şi atunci, în chiar

Continue Reading

Cea mai frumoasa

Eleganta-ariciuluiAm întâlnit cea mai frumoasă definiție a artei.
Nu e ca și cum n-aș fi știut, dar se-ntâmplă să porți în tine cuvintele și ele să nu prindă sens până când altcineva nu le spune în locul tău. De data aceasta s-a întâmplat ca Muriel Barbery să le scrie.
Mă lupt cu cartea ei de câteva luni. Nu reușesc să o termin și uneori trec săptămâni la rând până ajung să întorc pagina. Pot să mărturisesc că nici nu mai știu de unde am pornit, am pierdut de mult șirul poveștii. Mă hotărâsem chiar să o iau de la capăt, când mi-am dat seama că nu așa o voi

Continue Reading

Sinucideri cu diploma

femeia
Aflăm cu stupoare că oameni de lângă noi, pe care i-am invidiat ori i-am ocolit cu graţie, fiindcă „avem şi noi problemele noastre”, au sfârşit zdrobiţi de indiferenţa lumii în care cu toţii trăim şi din care facem parte. Au fost slabi sau pur şi simplu „nebuni”.
O nebunie e să credem că ….

(Textul integral il puteți citi aici)

Candelabrul și caruta

chandelier
Nu mai știu când am declarat deschisă lista lucrurilor pe care, nu, eu n-am să le spun niciodată.
Probabil în copilărie, când am fost învățată că nu există “nu pot”, există doar “nu vreau”. Deși cele rele ți se lipesc de cortext mai abitir decât cele bune, ăsta a fost, cred, primul meu “motivațional”.
O fi fiind doar o părere, dar în momentul de față îmi pare (puțin de tot) rău că n-am crescut într-o familie mai religioasă, care să-mi fi imprimat încrederea că Dumnezeu va avea grijă oricum, fie că voi deschide eu, larg sau nu, gura sacului. În casa în care m-am făcut eu om mare

Continue Reading

It’s just an illusion

an illusion
Iubește-te, iubește-te, iubește-te!
Pune-te pe primul plan, înaintea celorlalți. Fă cumva și devino-ți centrul Universului. Tras de păr, împins, dacă altfel nu merge.
Învață arta de a fi egoist. Nu chiar tot timpul și cu măsură, firește.
Viața-i scurtă, de ce s-o trăiești ca să le faci altora pe plac, ca să-i mulțumești pe alții, ca să-nchizi gura nesătulă și neobosită a Lumii. A Lumii Întregi, deși, aparent, noi orbităm fiecare pe planeta lui și suntem, luați în parte, fiecare câte un Mic Prinț solitar.

Pot să continui în același mod clișeistic și să spun că în zadar vei încerca să dăruiești celor

Continue Reading

Blog interrupted

Is-blogging-necessary
Am luat o pauză mai lungă de la blog și mi-am dat seama încă o dată ce știam deja, că orice activitate pe care o suspenzi face ca abilitățile necesare ei să se înmoaie precum untul la soare. Ia, să nu te dai jos din pat o lună, să nu-ți miști picioarele, să vezi cum ți se transformă pulpele în macaroane, și chiar dacă tu aveai impresia că poți sări direct în tălpi și să purcezi la maraton, o să te întinzi pe burtă cât ți-i lunganul. Maraton pe coate încă nu s-a inventat.

Citeam într-un interviu al lui Ray Loriga că se autopedepsește cu o jumătate de

Continue Reading