Marilena Guduleasa

Nu prea ştiu de ce-ţi scriu. Simt că am mare nevoie de o prietenie căreia să-i încredinţez nimicurile ce mi se întâmplă…. Poate că îmi scriu chiar mie. (Antoine de Saint Exupery)

Locuri in inima

haworth

Există un loc pe Pământ care se numește Haworth. Chiar există. Mare parte din viața mea m-am gândit la el ca la o lume pierdută. Ceva ce a existat cândva, apoi a fost înghițit de civilizație. Am visat la el, l-am vizitat în fantasmele mele, l-am asimilat drept Locul meu Secret, m-am refugiat în el atunci când mi-am permis luxul de a mă detașa complet de lumea reală, cea în care trăiesc dintr-o eroare aproape fatală, fiindcă oricât de mult m-am străduit nu i-am aparținut niciodată pe de-a-ntregul.

Și totuși Haworth există. Top Withens, High Sunderland, Cowan Bridge, Law Hill există.  Și mi se pare aproape de neimaginat

Continue Reading

Note Istorice la Povestirea Cameristei

povestea cameristei
Cartea a fost scrisă în 1985, ecranizată în 1990 (cu Natasha Richardson și Faye Dunaway în rolurile principale), transpusă într-un serial HBO în 2017.

Să te apuci să “povestești povestea” nu are rost, chiar și cei care nu au citit-o și nici nu au vizionat-o, tot știu despre ce este vorba.

Mai toate recenziile se axează pe ideile de feminism, drepturile omului, discriminare, ecologie, teme importante dar întoarse pe toate părțile și dezbătute până la sațietate.

Prea puțin au fost pomenite în prezentările cărții și dezbaterile pe marginea ei acele Note Istorice de la final.

Povestea este cutremurătoare, are descrieri și relatări care,

Continue Reading

Gradina de sticla

GRADINA-DE-STICLA
O călătorie își pierde parcă farmecul dacă nu o poți lega de o carte, de un personaj, de un autor. Așa m-am obișnuit să îmi aleg destinațiile, oricât ar fi ele de banale.
Excursia în Basarabia, pământ românesc, mi-a lăsat impresii care au refuzat să se cristalizeze în lipsa unui reper literar.

M-am gândit mai întâi la Savatie Baștovoi. Apoi mi-am amintit că încă nu i-am citit Tatianei Țîbuleac nicio carte, nici măcar blogul (la care între timp a și renunțat).

Am devorat într-o singură zi Grădina de sticlă, am continuat în ziua următoare cu Vara când mama a avut ochii verzi și Fabule moderne, volumul

Continue Reading

„Sunt nebună, nu-i așa, domnule? Nu pe cât s-ar crede.”

Cinismul este de obicei plasat în antiteză cu naivitatea, cu inocența. Când spui despre cineva că este cinic, îl cataloghezi drept insensibil, lipsit de empatie, dur, sfidător.

Cinismul de fapt și de drept este o doctrină care nu are nimic infam în ceea ce propovăduiește : o viață dincolo de normele impuse cu de-a sila de societate și care ne împiedică de a fi autentici. O reîntoarcere la simplitatea care, împinsă la extrem, poate duce către primitivism. Fără volănașe și danteluțe, fără ochi dați peste cap, fără false pudibonderii va să zică.

Cinismul nu e recomandat, dar parcă nici drăgălășenia în exces.

Și totuși îi prefer pe cinici, la o adică. Mi se par mai realiști,

Continue Reading

Dictionar urban

keeper
În Hereafter, filmul lui Clint Eastwood despre ceea ce s-ar putea afla dincolo de viață așa cum o știm, întrebarea este cât de departe am fi dispuși să mergem pentru a afla.

Teoretic ne dorim să știm unde au plecat cei dragi nouă, daca îi vom regăsi cândva, daca mai există ceva Dincolo, sau, așa cum spune unul dintre personaje, pur și simplu se va stinge lumina și va urma pentru toți un vid etern.

Orice încercare de a străbate cu simțurile prin cortina opacă ce desparte lumea văzută de cea nevăzută se soldează invariabil cu o regresie în timp. Că și cum am trăi întreaga viață încercând să lăsăm în urmă

Continue Reading

O carte buna spune o poveste

carte

M-am tot întrebat ce deosebește o carte bună de una proastă. Un scriitor valoros de unul care doar zgârie la suprafață hârtia. Și de ce și această lume, pe care până nu de mult aș fi considerat-o un tărâm interzis oamenilor de rând, a fost cucerită de plebei.

Este un fapt acela că se citește azi multă literatură de cunoaștere și dezvoltare personală, care este un fel de psihologie populară, un derivat pentru suflet al pseudo-medicinii bazate pe cataplasme, prișnițe și alte fierturi sau decocturi de măselariță. … Multă literatură confesională a unor autori al căror unic și perpetuu personaj principal este propriul «eu».

Chiar și atunci

Continue Reading

Sa crezi

sa crezi
« Nevoia de credinţă o socotesc drept lucrul cel mai natural » – Nicolae Steinhardt

Dacă ar fi să numești trei lucruri fără de care n-ai putea trăi, să zicem pe o insulă pustie, departe de lumea pe care o cunoști și într-o deplină solitudine, care ar fi ele ?

E o întrebare comună, la care de obicei te năpustești să răspunzi, în funcție de interlocutor și de cât de mult ai vrea să epatezi : n-aș putea să trăiesc fară cărți, fără muzică, fără tablourile mele… și lista ar putea continua, evident, doar cu lucruri simbolice, care țin de suflet și de

Continue Reading

O noua dragoste, Alameddine

femeia de hartie
“Poate că scrisul şi cititul de cărţi constituie una dintre ultimele apărări ale demnităţii umane care au mai rămas, fiindcă, în cele din urmă, ele ne reamintesc de ceea ce ne a adus aminte Dumnezeu cândva, înainte ca şi El să se evapore în acest veac de umilire nemiloasă – şi anume că suntem mai mult decât noi înşine, că avem suflete. Şi mai mult, mult mai mult decât atât. Sau poate că nu.” (Richard Flanagan, Cartea cu peşti a lui Gould. Un roman în doisprezece peşti)

O carte care începe cu un asemenea motto, nu poate fi decât o carte bună. De

Continue Reading

Varsta discretiei

simone_de_beauvoir
De multe ori se întâmplă să dăm șanse unei cărți doar pentru că autorul ei este un nume cunoscut, iar asta să ne facă să depășim reticențele față de un subiect care ne agasează prin repetiție și asupra căruia nu mai suportăm (senzația poate fi uneori chiar fizică) să ne încordăm atenția.

Când rezonezi cu o epocă, rezonezi cu cei care i-au consemnat în scris – ficțiune sau document – cele mai importante etape, contribuția la formarea unui curent, deopotrivă social și literar, care și-a extins rădăcinile până în prezent și din care au crescut lăstarii modernismului. Citești tot despre sau de autorii respectivi.

Cu atât

Continue Reading

Mintile lui Billy Milligan

milligan
Billy era mijlociul familiei Morrison. Între un frate mai mare, Jimbo, care nu avea întotdeauna chef să se joace cu el și o surioară mai mică, Kathy Jo, încă bebeluș, a primit bucuros și fără să își pună prea multe întrebări vizita unui prieten invizibil celorlalți din casă. Avea patru ani și băiețelul acela fără nume a fost primul său tovarăș.

Apoi, din dorința de a se apropia mai mult de surioara lui, s-a întrupat “Christene “. Ea îi era de mult mai mult ajutor mamei cu cea mică, decât Billy, căruia mereu trebuia să i se atragă atenția că fetița e fragilă și trebuie să aibă

Continue Reading