Marilena Guduleasa

Nu prea ştiu de ce-ţi scriu. Simt că am mare nevoie de o prietenie căreia să-i încredinţez nimicurile ce mi se întâmplă…. Poate că îmi scriu chiar mie. (Antoine de Saint Exupery)

Cervantes

d.quixote
E un fir subțire, ca de sârmă oțelită, între renunțare și încrâncenare, deși aparent ele sunt extremele, iar la mijloc ar trebui să se lățească un câmp semantic cât toate zilele, plin de nuanțe. Ori abandonezi, ori te agăți ca scaiul. Ori refuzi, ori accepți. Ori te zbați, ori te dai bătut. Ori lupți, ori capitulezi.
În toiul și în iureșul vieții, totul se arată, atunci când te afli în pragul unei decizii, în alb sau negru. Infinitele tonuri de gri încep să apară atunci când îți iei răgazul de a cumpăni cât de mult, sau de puțin, a meritat să urmezi o cale sau alta.
Normal că

Continue Reading

The stuff of dreams

mered

Pase

paseTreceam printr-un moment dificil, căutam să mă analizez şi psihanalizez pe cont propriu, să găsesc o cale de a ieşi din impas, practic fără a da de bănuit că mă frământă ceva, mai bine zis mă roade pe dinăuntru, muşcă din mine cum mușcă un car din inima lemnului (a văzut vreodată cineva cum arată un car, sunt curioasă?).
Frecventam haotic şi compulsiv fel de fel de forumuri şi îmi amintesc că – trecuseră câteva luni, cât câteva vieţi chinuite – aveam impresia că deja m-am eternizat în lamentare şi chiar mă gândeam că aceasta ar putea fi adevărata problemă, incapacitatea mea de a mă desprinde din marasm şi

Continue Reading

De maine, de luni…

calendarNe luăm mereu avânt să ne împlinim măcar un strop, cât un fir de neghină, destinul, ceea ce ne-a fost cu adevărat menit. Prea puţini dintre noi pot sta drept dinaintea conştiinţei lor şi să-şi spună privindu-se adânc în suflet: ăsta-s eu, cel adevărat, cel întreg, aşa cum am fost lăsat, fără măşti, fără fard, fără schimonoseli. Încercările disperate de a ne potrivi după chipul şi asemănarea celor între care, de voie ori de nevoie, trebuie să ne găsim şi noi un loc, ne transformă în nişte clone bezmetice. Căutăm fericirea în alţii, la alţii. Şi-n ceas de mare amărăciune şi adevăr ne promitem: “de mâine, de luni…”

Niciodată de azi, de

Continue Reading

Povestea Colivaresei

ceaunCum se prăpădea cineva, apărea deîndată. Venea nechemată, se furișa în casă și strecurându-se fără s-o simtă nimeni începea să pună totul la cale. Spăla și îmbrăca mortul, îl așeza în coșciug, îi aranja perna, așternutul, îl pregătea de somnul veșnic ca de o călătorie cu wagon lit-ul.
Lumea se pierde cu firea când dă față cu moartea, se calcă pe picioare, jelește, nu știe de ce să se apuce… Adevărul e că cineva care să-și păstreze capul pe umeri nu e de refuzat. Și dealtfel, Colivăreasa nici nu cerea voie, venea de parcă o trăgea ața, venea după miros, ea știe cum ghicea. Aveai impresia că e peste tot, cum

Continue Reading

Even if I lose…

brave2Nu sunt o fire conflictuală. Chiar dacă am evoluat în timp de la stadiul de zână la cel de prinţesă războinică, prefer de un milion de ori calea diplomaţiei şi chiar dacă îmi ascund vulnerabilitatea sub măşti fioroase şi pun paveze, între mine şi lume, scuturi din materiale dure, impenetrabile, jur pe purpura inimii că ele sunt doar pentru intimidare.

Când largul care mi-ar permite să mă mişc în voie devine sufocant de strâmt, atunci, vorba poetului, prefer să mă apropii de pietre şi să tac, să-mi inec cuvintele într-o Mare Mută. Prefer să par absentă, să joc la cacealma cartea ipocriziei, chiar să trec drept naivă, decât

Continue Reading

Iti amintesti cand ai fost ultima oara fericit?

busolaViaţa e pe etape”, am citit într-o carte când aveam doar doisprezece ani. Cartea aceea, despre care nu povestesc niciodată nimănui (o iubesc atât de mult, încât nu vreau s-o-mpart, o nebunie de-a mea) nu este vreun bestseller, iar autoarea ei nu va figura niciodată în nicio istorie a literaturii universale. Este o carte de memorii, o carte fără pretenţii de mare operă literară, dar care musteşte de nostalgie, iar pentru mine acesta este, probabil, sentimentul care m-ar putea defini. Atât de ciudată mi s-a părut atunci ideea că tot ce trăim, şi la un moment dat avem impresia că va dura veşnic, se va sfârşi iar noi vom rămâne doar

Continue Reading

Tipuri de reactii

reactii
Se iau doi indivizi, dotaţi cu oareşce minte şi oareşce orgoliu personal, pe post de reactanţi. Se amestecă bine unul în viața celuilalt. Împărtăşesc secrete teribile, gen „Ştiu ce-ai făcut ast’vară”. Se ia timpul petrecut împreună drept catalizator al relaţiei şi se obţine o legătură instabilă.
Se schimbă condiţiile de reacţie. Legătura se desface. Are loc o explozie de ură.
Se încearcă noi catalizatori. Reactanţii sunt convinşi să se amestece (din nou) schimbând condiţiile şi conjunctura. A se încerca un catalizator puternic emoţional, vezi naştere, nuntă, înmormântare. Viteza de reacţie creşte direct proporţional cu intensitatea emoţiei. Reactanţii se îmbrăţişează duios. Compus rezultat delicat şi fragil. Precaut instabil. Orgoliul se transformă

Continue Reading

Simplu

echilibruSunt lucruri de care mi-aș dori să mă las convinsă, renunțând la încăpățânarea mea, reproșată de prea multe ori cât să nu devin și eu foarte conștientă de ea.
Îmi dau seama că lumea din jur nu se poate supune în totalitate modului în care gândesc și acționez eu, că nu-i pot înregimenta, instrui și comanda nici măcar pe cei apropiați mie, să mărșăluiască după cum le ordon.
Realizez, pe măsura trecerii timpului, că până și mie mi-e tot mai greu să fiu mereu în fruntea plutonului, bătând pasul de defilare cu bastonul de mareșal în raniță, așteptându-mă să fiu primită cu urale la capătul drumului și decorată.
Ceea ce cred

Continue Reading

In memoriam

antes_de_poner_nadaAm tot așteptat zilele astea să se întâmple ceva. Nu am așteptat un miracol, nu mai cred în genul ăsta de întâmplări “ from beyond”. M-am asigurat că nu e o glumă proastă și cam atât. Am înțeles și am refuzat să mai caut și să mai aflu “amănunte”. N-ar fi făcut nicio diferență.

Dar am așteptat să se întâmple totuși ceva. Ceva semnificativ. Cum ar fi, să se oprească măcar pentru o secundă timpul în loc. Să încremenească totul, să se aștearnă tăcerea consternată, lumea să împietrească, să aud scrâșnet de frâne, de fiare, să se întunece cerul.

Nu s-a întâmplat nimic. Niciun cutremur, niciun suspin

Continue Reading