Minciuna are picioare scurte. Adevarul baleteaza pe papainoage.
Orice întâmplare de viață poate fi povestită în tot atâtea feluri, câte personaje au jucat un rol în derularea ei: protagoniști, personaje secundare, chiar martori. Fiecare a văzut, simțit, înțeles un pic altfel povestea. Fiecare și-a însușit o lecție proprie,a tras alte concluzii, a transformat-o într-o alt fel de emoție. Reușim să rămânem în aceeași poveste doar dacă suntem dispuși la compromis.
Putem accepta, la modul altruist, să renunțăm la adevărul propriu, în favoarea unei reinterpretări care să flateze imaginea de grup. Sau putem să trecem acest adevăr în umbră, dacă din perspectiva celorlalți prestația noastră a fost mai bună decât așa cum am perceput-o noi.
De maine, de luni…
Ne luăm mereu avânt să ne împlinim măcar un strop, cât un fir de neghină, destinul, ceea ce ne-a fost cu adevărat menit. Prea puţini dintre noi pot sta drept dinaintea conştiinţei lor şi să-şi spună privindu-se adânc în suflet: ăsta-s eu, cel adevărat, cel întreg, aşa cum am fost lăsat, fără măşti, fără fard, fără schimonoseli. Încercările disperate de a ne potrivi după chipul şi asemănarea celor între care, de voie ori de nevoie, trebuie să ne găsim şi noi un loc, ne transformă în nişte clone bezmetice. Căutăm fericirea în alţii, la alţii. Şi-n ceas de mare amărăciune şi adevăr ne promitem: “de mâine, de luni…”
Niciodată de azi, de
Don’t put the blame on me!
Minţim de frică.
Minţim ca să ne apărăm.
Minţim ca să fim acceptaţi.
Minţim ca să nu rănim.
Minţim ca să nu fim răniţi.
Minţim ca să nu fim marginalizaţi.
Minţim ca să nu dezamăgim.
Minţim din laşitate.
Minţim fiindcă am fost/suntem minţiţi.
Minţim ca să protejăm.
Minţim din convenienţă.
Minţim din politeţe.
Minţim din mimetism.
Minţim patologic.
Minţim din inconştienţă.
Minţim asumat.
Minţim ancestral.
Minţim din cabotinism.
Minţim din instinct.
Minţim paliativ.
Minţim că să obţinem o amânare.
Minţim imaginativ.
Minţim cu virtuozitate.
Minţim diletant.
Minţim tranzitoriu.
Minţim dogmatic.
Minţim diabolic.
Minţim angelic.
Minţim cinic.
Minţim empatic.
Minţim emfatic.
Minţim inteligent.
Minţim prosteşte.
Minţim manierat.
Minţim grobian.
Minţim fiindcă e
Crash! Boom! Bang!
Am trecut odată pe lângă un accident. O mașină ieșise de pe șosea și se înfipsese într-un pom. Știai că e, sau mai bine zis că a fost, o mașină, intuitiv, altfel o grămadă de fiare contorsionate încolăcite în jurul copacului, cioburi sfărâmate, bucăți de plastic, încât nu-ți imaginai cum ar mai fi putut scăpa cineva cu viață dintr-un asemenea impact. Și pe urmă i-am văzut, ceva mai departe, pe marginea drumului. Ciufuliți, cu hainele în dezordine, zăpăciți, fără urmă de zgârietură, de cucui, teferi și nevătămați.
Mulți dintre cei care trec prin asemenea catastrofe nu se mai suie în viața lor la volan. Ar fi în stare să traverseze Pământul pe la Ecuator, decât să mai
Nascuta in zodia Racului
Nu știu dacă să cred cu adevărat în zodii. Sunt câteva caracteristici general valabile. Unele te măgulesc și te fac să exclami: exact așa sunt, fix cum scrie aici! Altele, care nu te pun deloc într-o lumină bună, sunt, evident, niște prostii nedemne de luat în seamă.
Probabil că există totuși o legătură între anotimpul în care ai văzut lumina zilei și prima impresie pe care ți-a făcut-o lumea în care ai plonjat, brutal și intempestiv, direct din grota primordială.
Se spune despre Raci că sunt loiali, fideli, statornici. Cum aș putea să nu recunosc? Ar fi ca și cum mi-aș îndesa jenată, sub o căciulă, aura.
Se
Detoxifiere
Despre moda detoxifierii organismului am aflat, cu ani în urmă, urmărind un reality show pe un post gen Travel, sau așa ceva. Un grup de adepți, prin care se rătăciseră și niște urmași de-ai lui Toma Necredinciosul aduși acolo cu scopul delarat al producătorului de a-i converti, fusese izolat într-un fel de lagăr al vieții sănătoase și supus unui regim drastic: somn pe sponci, multă mișcare, mâncare verde și clisme cât cuprinde. După câteva zile erau puși să-și pescuiască și să-și studieze îndeaproape materiile fecale, ca să se convingă ce putori au putut elimina din mațele lor îmbuibate cu junk food și înmuiate cu băuturi carbogazoase. Telespectatorii voyeriști, împreună cu
Bărbatul îl ai cum îl crești
De câte ori citesc un articol despre “parenting” nu mă pot stăpâni să mă gândesc cât de bine se potrivește absolut tuturor bărbaților pe care-i cunosc, indiferent de religie, political view, rasă și… era să zic și sex.
Înainte de a fi mame am fost soții (sau iubite). Cât de îndrăgostite om fi fost, cât de oarbe, imposibil să nu ne fi trecut pe dinaintea ochilor și câteva mici, neînsemnate (hai, să nu le zicem “defecte”) nepotriviri. Și sunt sigură că toate ne-am spus același lucru:
(Continuarea, pe Catchy.ro)
Intre iluzie si adevar
Consider minciuna un reflex condiționat de autoapărare. Îl căpătăm în copilărie și îl datorăm unei naivități cu care toți ne naștem.
Suntem învățați că adevărul e cea mai bună minciună și că niciodată nu va fi sancționat. În timp ce minciuna are picioare scurte și odată descoperită nu vom mai fi crezuți pe cuvânt niciodată: nu vom mai avea cuvânt.
Și totuși adevărul de cele mai multe ori e o mărturisire, o confesiune care despovărează un cuget încărcat de o minciună sfruntată, cărată de ceva timp pe conștiință.
Ca să mărturisești un adevăr, obligatoriu mai întâi trebuie să
Can you handle the truth?
Dintr-una, într-alta, ajungem să discutăm și despre chestii mai delicate. Cum ar fi: dacă aș pleca de-acasă și mi-aș lăsa laptopul deschis, conectat la Facebook, mi-ai citi mesajele, ai scotoci prin arhive?
Nu-mi vine la îndemână s-o mint, așa că iau o pauză mai lungă, sugestivă. Știu că m-aș simți tentată.
N-aș pândi-o să iasă din casă, ca să mă năpustesc pe unealta diavolului, dar dacă m-aș împiedica de ea și dacă ceva mi-ar atrage irezistibil atenția în direcția aceea… Nu sunt foarte sigură că aș rezista. O asigur de ce n-am făcut și n-aș face niciodată (sau cel puțin acum, în etapa asta a
Recent Comments