Roşu. Sec
Puse toate laolaltă, s-ar putea să dea pe dinafară și totuși rămâne senzația unui gol pe care nu-l pot umple nici bucuriile, nici necazurile, nici ratele la bancă și nici copiii.
Poate că ei nici n-ar trebui aduși în discuție, când ați hotărât voi să va legați soarta, unul de-a celuilalt, ei nu existau nici în faza de proiect. Dar cum ai putea să-i excluzi? Iar pentru ei asta-i starea de normalitate, nu cunosc altceva. Tu cunoști și știi că nu așa ar trebui să fie, că e normal să existe certuri, neînțelegeri, dar nu și indiferență, nu și amărăciune, nu și starea asta perpetuă de nemulțumire.
Ai cunoscut pe altcineva și
Casa noastră
Am crescut într-o casă cu multe fete. Am prins cea mai grea și mai urâtă perioadă, când toți ne îmbrăcam la fel, miroseam a același parfum-deodorant, ne încolonam la fel la cozi, la capătul cărora aveam să aflăm de fapt “ce se dă”. După ore și ore de așteptare, dacă aveam noroc, ne întorceam cu ceva acasă: cu un pantof roșu și unul verde, Guban, cum am pățit-o odată. Ce mai conta că n-aveai la ce-ți asorta o pereche de pantofi verzi? Verdele era noul negru: se potrivea cu orice: cu orice croi și culoare de mantou, din sutele identice care defilau pe stradă.
Să fii în
Cum știi că trebuie să faci o schimbare
Nu-ți mai arde de nimic. Ai rămâne zile la rând nepieptănată și în pijamale.
Ai fi în stare să te uiți non-stop la același episod din “A fost odată că niciodată”, acela în care Regina o salvează pe Albă că Zăpada de la moarte și în care Regele, în semn de mulțumire, o cere de soție. Răspunde maică-sa în locul ei și-apoi îi ucide logodnicul grăjdar, ca să nu mai poată fugi cu el în lume. Mai departe n-are rost să te uiți, mâine, la aceeași oră, cu aceeași cafea în față, o să vezi aceeași secvență. De-ajuns.
Ar mai fi o grămadă de lucruri de făcut
Recent Comments