It’s free and always will be
Even if you come home late and I’m already asleep, just whisper in my ear one little thought you had today. Because I love the way you look at the world. And I’m so happy I get to be next to you and look at the world through your eyes. – (Her)
Există, neîndoios, și o parte bună a relațiilor virtuale.
Să zicem că îți poți expune latura care consideri tu că te definește în acel moment. Sigur, nu suntem doar lumină, zâmbete, evenimente fericite și poze reușite. Poate că în majoritatea timpului de-abia ne târâm leșul, murim de silă, plecăm doar ca să avem
Intelesuri
Încă nu pot vorbi despre ei doi. Fiindcă nu și-au înțeles rostul, de ce li s-au intersectat viețile, ce-ar fi trebuit să priceapă din încrucișarea de pași care aproape le-a frânt suișul?
Îi revin obsedant în minte tânguirile, cum că ea n-o să uite și n-o să ierte niciodată. N-a uitat și n-a iertat, deși a protestat și și-a lovit sternul cu pumnii. Iar dacă ar fi putut, și-ar fi scos și inima din piept și-ar fi albit-o în deznădejde.
Neînțelesul îi chinuie încă. Nu totul poate fi explicat, asta știu. Dar nu îi ajută.
Așa cum știu și că nu le-ar fi de folos
Prima oara. Și ultima…
Țin minte perfect cum a fost “prima oară”.
“Prima zi din restul vieții mele” o pot descrie în cele mai mici amănunte. Un fel de a spune “prima”, fiindcă au fost mai multe, foarte multe, nu atât de multe cât să le confund între ele, să nu mi le pot aminti separat, pe fiecare-n parte.
Nici nu stau împreună, poate din cauza asta, că fiecare are sertărașul ei, memoria e ca un cloisonne fasonat, în ale cărui despărțituri păstrăm învelite în foițe gingașe tot ce avem mai de preț și care ne face să fim unici, speciali, diferiți.
Ultimele dăți, în schimb, le-am uitat. Și
Recent Comments