Marilena Guduleasa

Nu prea ştiu de ce-ţi scriu. Simt că am mare nevoie de o prietenie căreia să-i încredinţez nimicurile ce mi se întâmplă…. Poate că îmi scriu chiar mie. (Antoine de Saint Exupery)

N-am sa invat niciodata…

scoalaSă spun un “Nu” categoric atunci când mi se cere o favoare, un serviciu care îmi cheltuiește timp, energie și suflet fără să îmi aducă în timp nicio mulțumire, niciun avantaj.

Să îmi revendic un drept, fie el câștigat sau moștenit.

Să aștept ca lucrurile să se întâmple fără ca eu să le grăbesc, să le întârzii sau chiar să încerc să le stopez evoluția din fașă.

Să ignor voit jumătatea goală a paharului.

Să mă încred pe deplin în oameni sau în mine.

Să economisesc bani.

Să nu îmi mai creez permanent scenarii alternative care să mă zăpăcească și să mă concentrez în schimb asupra unui singur plan esențial “A”.

Să nu mai sap îndârjit

Continue Reading

Unele lucruri nu se schimba niciodata. Altele, tot timpul.

drum
Mă leg, de bunăvoie și nesilită de nimeni, cu odgoane de oameni, de conjuncturi, de câte un prezent, iar legăturile se strâng cu fiecare încercare de a mă desprinde.
S-ar fi cuvenit ca timpul să mă îmblânzească și să mă transforme. Să recunosc și să accept ceea ce nicio zbatere nu poate schimba. Să renunț la a mai deretica viețile altora, când ori de câte ori le inspectez inopinat le găsesc mai vraiște decât înainte. Să nu mă mai torturez cu inventarea unor soluții de igienizare, cu efect instantaneu și permanent, a unor stări de fapt învechite, în ceea ce eu consider a fi de rău augur, menținute cu îndărătnicie.

Continue Reading

Jocul de-a fericirea

jocul de-a vacanta
Cum depășim statutul de elevi, cum ne pierdem dreptul la vacanțe. Căpătăm, în schimb, răgazuri pe care le numim sec “concedii de odihnă”.

Pe vremuri vacanța venea firesc, neplanificată și încheia pur și simplu un ciclu. Nu era un “must have”, era un dat.

În vacanță nu era atât de important ce aveai de făcut, cât ce nu mai erai obligat să faci: să te trezești de dimineață, să îți faci temele, să mergi la școală, să te pregătești pentru examene. În vacanță aveai o singură grijă: să lenevești.

Ca truditor cu carnet – nu de note, ci de muncă – te simți

Continue Reading

Blog interrupted

Is-blogging-necessary
Am luat o pauză mai lungă de la blog și mi-am dat seama încă o dată ce știam deja, că orice activitate pe care o suspenzi face ca abilitățile necesare ei să se înmoaie precum untul la soare. Ia, să nu te dai jos din pat o lună, să nu-ți miști picioarele, să vezi cum ți se transformă pulpele în macaroane, și chiar dacă tu aveai impresia că poți sări direct în tălpi și să purcezi la maraton, o să te întinzi pe burtă cât ți-i lunganul. Maraton pe coate încă nu s-a inventat.

Citeam într-un interviu al lui Ray Loriga că se autopedepsește cu o jumătate de

Continue Reading

Si-atunci, de ce?

well De câte ori n-ai zis, prăbușit din înaltul celui de-al șaptelea cer, la ce bun tot efortul, toată energia consumată, toate clipele pierdute în reverie sau, dimpotrivă, muncind pe brânci pentru împlinirea unui vis, dacă tot a fost în cele din urmă să se aleagă praful? Mai merită să miști un deget, să ți-o ia inima la galop, să te dai, încaltea, dimineața jos din pat, dacă șansele să reușești să duci la bun sfârșit ce ți-ai propus sunt atât de fără însemnătate?

Cu ce am prin casă, prin cămară, plus un regim bine gândit și-o raționalizare cumpătată a resurselor, aș putea să nu mai pun piciorul peste prag

Continue Reading