Masura de consolare
Avea bunică-mea o vorbă: știi când te trezești dimineața (că ești viu), dar nu știi dacă mai apuci ziua de mâine.
În sens metaforic asta înseamnă că trebuie să fii atent, să fii responsabil, să-ți trăiești fiecare zi ca și cum ar fi ultima.
Bătrâna nu știa carte și nu prea înțelegea ea cum e cu sensul ăsta “figurat”, pentru ea totul era “la propriu”. Concret, dacă se scobora din așternut și o dureau oasele, dacă se sprijinea de colțul mesei când își încălța cipicii, dacă afară o așteptau înfometate orătăniile și dacă pe cer sălășluiau deopotrivă Luna și Soarele la îngemănarea nopții cu zorii de ziuă, asta
Mare-i gradina ta, Mark!
În copilăria mea purta un nume: odihnă activă.
Stai ce-ai sta, dar nu cu mâinile încrucișate. Înșiră mărgărite, împletește cu iglița, coase ceva, citește o carte. Orice nu-ți solicită mușchii, tot leneveală se cheamă, dar fă-o să fie vie, nu catatonică.
Dacă nu-ți vine chiar nimic în minte și te plictisești crunt, prinde-te, pardon, cu mâinile de fund și sări. În sus.
Tot un fel de odihnă activă este acum și orbecăitul pe net. Sunt zile în care dai peste oameni faini, citești articole bine întoarse din condei, îți răsar, din click în click, dinainte, tips-uri deștepte. Și mai sunt și zile, în care înțelegi
Din blog în … vlog
Sunt o babă comunistă! Eu de-abia acum două seri am aflat că până și bloggeritul meu, de care eram foarte mândră (îl consideram un act avangardist) e anacronic, și nu de ieri, de azi. La modă acum este vloggeritul și pe acesta nu cred că am să-l încerc, oricâte crize middle-age aș traversa de-acum înainte și oricât m-aș feri să cad în capcana/ prăpastia dintre generații.
Un vlog este un video blog, pentru cine nu știe. (Mai e cineva care nu știe?!) Iar vloggerul este un blogger care își înregistrează posturile: în loc de texte publică filmulețe al căror protagonist este.
Topul vloggerilor din România, preluat de pe cooltivator.ro arată cam așa:
1.Doza de Haș
2.
Daca internet n-ar fi, nu s-ar mai povesti!
De când n-am mai scris despre subiectul care mă înfurie şi mă incită, mă revoltă şi mă seacă, mă ademeneşte, dar mă şi exasperează, pot şi broda pe marginea lui, dar pot să-l şi desfiinţez şi să-l desfid: internetul?
Eu nu iubesc internetul. Face parte din viaţa mea aşa cum fac multe alte lucruri pe care nu mi le-am dorit şi fără de care am trăit cândva cu mult mai fericită. Mă folosesc de el ca de o unealtă la care oricând as putea renunţa. Îmi pierd nemăsurat timp preţios căutând informaţii de veridicitatea cărora mă îndoiesc, şi alt timp de nerecuperat ca să
Recent Comments