Marilena Guduleasa

Nu prea ştiu de ce-ţi scriu. Simt că am mare nevoie de o prietenie căreia să-i încredinţez nimicurile ce mi se întâmplă…. Poate că îmi scriu chiar mie. (Antoine de Saint Exupery)

Citesc si ma minunez

broken
Știu povești spumoase. Povești cu tâlc. Povești moralizatoare. Triste. Comice. Absurde.

Povești de viață, dar nu din viața mea. A altora. Văzute, auzite, bănuite.

N-am să le scriu niciodată, poate doar pentru mine. N-am să le pot publica niciunde, nici măcar cu numele protagoniștilor schimbate. Nici măcar cosmetizate. Cu siguranță, nu în forma în care cei care le-au trăit de-adevărat s-ar putea recunoaște. Nici măcar dacă aș ști că s-ar simți maguliți, ușurați, răzbunați sau amuzați să descopere că le-am arhivat în mai lungile sau mai fast forward perioadele în care ne-am petrecut pe lumea asta.

Sunt conștientă de puterea de manipulare a cuvintelor. Poți chiar să

Continue Reading