Marilena Guduleasa

Nu prea ştiu de ce-ţi scriu. Simt că am mare nevoie de o prietenie căreia să-i încredinţez nimicurile ce mi se întâmplă…. Poate că îmi scriu chiar mie. (Antoine de Saint Exupery)

Iti amintesti cand ai fost ultima oara fericit?

busolaViaţa e pe etape”, am citit într-o carte când aveam doar doisprezece ani. Cartea aceea, despre care nu povestesc niciodată nimănui (o iubesc atât de mult, încât nu vreau s-o-mpart, o nebunie de-a mea) nu este vreun bestseller, iar autoarea ei nu va figura niciodată în nicio istorie a literaturii universale. Este o carte de memorii, o carte fără pretenţii de mare operă literară, dar care musteşte de nostalgie, iar pentru mine acesta este, probabil, sentimentul care m-ar putea defini. Atât de ciudată mi s-a părut atunci ideea că tot ce trăim, şi la un moment dat avem impresia că va dura veşnic, se va sfârşi iar noi vom rămâne doar

Continue Reading

Simplu

echilibruSunt lucruri de care mi-aș dori să mă las convinsă, renunțând la încăpățânarea mea, reproșată de prea multe ori cât să nu devin și eu foarte conștientă de ea.
Îmi dau seama că lumea din jur nu se poate supune în totalitate modului în care gândesc și acționez eu, că nu-i pot înregimenta, instrui și comanda nici măcar pe cei apropiați mie, să mărșăluiască după cum le ordon.
Realizez, pe măsura trecerii timpului, că până și mie mi-e tot mai greu să fiu mereu în fruntea plutonului, bătând pasul de defilare cu bastonul de mareșal în raniță, așteptându-mă să fiu primită cu urale la capătul drumului și decorată.
Ceea ce cred

Continue Reading

Arta de a fi fericit

curcubeu
“Dacă nu faci un compromis serios în viață la început, ești nevoit să faci zeci de compromisuri mai târziu” , era de părere un personaj dintr-o carte pe care o citeam cu pasiune în adolescență. Eroina mea îl contrazicea însă și îi spunea că, dimpotrivă, viața trebuie trăită de la un capăt la celălalt fără compromis, fie el cât de neînsemnat. Fiindcă orice abdicare de la planul inițial va reconfigura întreg parcursul, te va împinge pe drumuri glodoase și te va duce hoțește, șerpește, sinuos la pierzanie. Sigur mai bine-i să fii bogat decât sărac. Dar bogăția și sărăcia îmbracă multe forme, nu doar pe cea

Continue Reading

Totul va fi bine

totul va fi bine

De la o vreme, mai tot ce mi se întâmplă este, ori fantastic de bun, ori inimaginabil de rău. Cele bune sunt în mare măsură așteptate îndelung și mă surprind obosită, suspicioasă, blazată. E nevoie de un efort de common sense ca să le apreciez la justa lor valoare. Nu compensează răul, nu se pot măsura cu el.
2016 a fost un an al marilor încercări, al marilor pierderi, al marilor spaime, al marilor confruntări cu propriile limite. Omenești.
Sunt încă Acolo, la granița dintre fericire și tristețe. Optimism și deznădejde. Spaimă și încredere.
Dar Sunt. Toți ai mei, nemăsurat de dragi, Sunt. Suntem.
Trebuie să

Continue Reading

Cum sa-ti gasesti jumatatea

urme-pe-nisip
Un trainer american (nu i-am reținut numele) care cu asta se ocupă: antrenează femeile deștepte, independente, cu cariere de succes, nici prea tinere nici prea în vârstă (dar singure) să-și găsească un partener – pe care îl numește standard Marea Dragoste – identifica trei pași pe care să-i urmăm, dacă dorim ca în șase luni (maxim un an) să îngroșăm rândurile celor confortabil instalate într-o relație stabilă, pe termen nelimitat și cu traseu dinainte stabilit via Starea Civilă.

Oamenii sunt ca și taxiurile – spunea ea: cele libere au un beculeț aprins. Trebuie, așadar, să aprindem beculețul. Nu ne spunea și cum, o afacere presupune clienți interesați

Continue Reading

Somewhere over the rainbow

curcubeu

Am trăit mai mult decât o jumătate de viață de om, şi nu pe jumătate de iepure şchiop. Am trăit printre oameni de soi şi de tot soiul. Oamenii nu se deosebesc prea tare între ei, chiar dacă un grad mai ridicat de educaţie, complicat inutil cu o doză mai mare decât ar fi absolut necesar de inteligenţă, face ca unii să se depărteze eroic de tentaţia satisfacerii nevoilor de bază, în favoarea dezvoltării personale. Care dezvoltare personală, mi se pare că abordată ca o disciplina şi studiată din cărţi, nu duce la o mai bună înţelegere a lumii şi a vieţii rămase netrăite.

Relaţiile lungi, cele pe

Continue Reading

Suntem fragmente dintr-o supernova

supernova“În anonimatul nostru nu există nici un indiciu că ajutorul va veni din altă parte, ca să ne salveze de noi înşine.” – Carl Sagan

Nici nu mai știu când am avut revelația că fiecare dintre noi suntem o lume, un Univers migălos creat după reguli proprii.
Fericirile noastre sunt numai ale noastre. Tristețile noastre la fel. Uneori avem iluzia că le putem împărtăși, dar adevărul-adevărat este că, de trăit, le trăim în cea mai profundă intimitate, acolo unde nimeni nu ne poate urma sau călăuzi.
Din lumea noastră nu poate transpare decât ce ne dorim să transpară. Și oricât ne-am forța vederea, nu vom putea zări din

Continue Reading

It’s just an illusion

an illusion
Iubește-te, iubește-te, iubește-te!
Pune-te pe primul plan, înaintea celorlalți. Fă cumva și devino-ți centrul Universului. Tras de păr, împins, dacă altfel nu merge.
Învață arta de a fi egoist. Nu chiar tot timpul și cu măsură, firește.
Viața-i scurtă, de ce s-o trăiești ca să le faci altora pe plac, ca să-i mulțumești pe alții, ca să-nchizi gura nesătulă și neobosită a Lumii. A Lumii Întregi, deși, aparent, noi orbităm fiecare pe planeta lui și suntem, luați în parte, fiecare câte un Mic Prinț solitar.

Pot să continui în același mod clișeistic și să spun că în zadar vei încerca să dăruiești celor

Continue Reading

Fericire fara substrat

Motto: “Gândul renunţării este atât de amar, încât este de mirare cum omul a ajuns să-l conceapă” – Emil Cioran

Nu cunosc oameni pe deplin fericiți. Fericirea se confundă cu împlinirea tuturor dorințelor (nu asta e urarea cea mai des întâlnită la aniversări?), lucru imposibil de realizat. Dorințele se nasc una din cealaltă, a-ți dori este un sentiment incontrolabil și nu mă refer aici la bunurile materiale, deși e greu imaginabil că te poți simți fericit sărac fiind (și nu doar cu duhul).

Vreau să trăiesc și vreau să fiu fericit sunt năzuințe opuse. A trăi înseamnă a suferi spune un principiu budhist. Iar de suferit, suferi fiindcă nu poți dobândi ceea ce crezi că-ți trebuie.

Continue Reading

Sa te doara tot, sa te bucure tot

temple
Temple Grandin gândea în imagini și proiecția ei mentală, atunci când se afla în fața unui obstacol dezarmant, aparent de netrecut, era o ușă. O ușă închisă, dar nu încuiată. O ușă care putea fi deschisă, aștepta să fie deschisă. În fapt, de aceea se și afla acolo, ca să îi asigure trecerea către un alt nivel, o altă etapă. Posibil o nouă viață, în mod cert o altă perspectivă.

(Articol publicat in revista Catchy.ro)