“Nici acela n-o fo’ plin…”
Atât de multe tabu-uri, atât de multe lucruri de neconceput pentru noi, deși ele există și le putem admite când vine vorba despre alții.
Cum să mi se întâmple mie asta? Tocmai mie?
Cum am să pot trăi mai departe, dacă toate pe câte m-am bazat până acum au fost aruncate în aer de o deflagrație neașteptată?
E firesc să te temi, să te îndoiești. Iuda n-a fost decât un alter ego al lui Isus. Isus s-a vândut singur pentru o iluzie. Probabil i-o fi fost și Lui greu să-și închipuie cum va arăta lumea mântuită de păcate. De-acolo, de sus, de pe cruce, a văzut-o la fel.
Nimic nu ma starneste mai tare decat resemnarea
Cunosc oameni care se mint încontinuu. Printre cele mai răspândite minciuni sunt: nu-i vina mea, eu am făcut tot ce-a depins de mine, soarta e de vină, prea târziu ca să mai pot schimba ceva.
Scuze. Justificări. Mistificări.
Le știu, am jonglat cu ele și cât timp le-am putut susține a fost bine.
Adevărul este că sunt un circar ratat. De câte ori am încercat să păcălesc (inclusiv pe mine) am fost scoasă din arenă în huiduieli.
Șansa pe care mi-am acordat-o, fiindcă altfel nu s-a putut, a fost asumarea.
Când ceva nu merge, știu că e numai vina mea. Când ceva nu-mi iese, știu sigur că n-am făcut
Hey, you!
“…out there in the cold
Getting lonely, getting old, can you feel me?”
Am ajuns la concluzia că mare parte din relaţiile mele “de-o viaţă” au rezistat în timp, nu fiindcă mi-ar fi plăcut extraordinar de mult cum au evoluat persoanele respective, ce-au devenit ele, cât pentru că eu le-am înregistrat în memoria mea afectivă în cea mai bună, mai pură, mai inocentă versiune a lor: cea din copilărie sau din adolescenţă.
Într-un fel absurd şi irevelant îmi iubesc prietenii fiindcă am crescut împreună, iar când îmi fac câte-o nefăcută mă gândesc la ei ca la copiii care-am fost şi-i iert pentru
Intre iluzie si adevar
Consider minciuna un reflex condiționat de autoapărare. Îl căpătăm în copilărie și îl datorăm unei naivități cu care toți ne naștem.
Suntem învățați că adevărul e cea mai bună minciună și că niciodată nu va fi sancționat. În timp ce minciuna are picioare scurte și odată descoperită nu vom mai fi crezuți pe cuvânt niciodată: nu vom mai avea cuvânt.
Și totuși adevărul de cele mai multe ori e o mărturisire, o confesiune care despovărează un cuget încărcat de o minciună sfruntată, cărată de ceva timp pe conștiință.
Ca să mărturisești un adevăr, obligatoriu mai întâi trebuie să
Recent Comments