Affective disorder
N-am citit în viața mea ceva mai oribil decât cartea lui Dan Chișu. Dacă se poate numi “citit”, că mi-a luat, pe ceas, un sfert de oră să trec cu scroll-ul, pagină după pagină. Am descărcat-o în varianta electronică, gratis, de pe net. Pentru un asemenea “produs” orice preț ai plăti, tot e prea mare. Nu mai zic că mi-aș fi plâns banii dacă mi-aș fi cumpărat-o, pe bune, din librărie, dar nu știu câte ape mi-ar fi spălat mâinile de așa o mizerie. Câtă apă o mai curge pe Dunăre, care-or mai fi cotele?
Nu-s genul lui Chișu, eu sunt o frigidă autodeclarată. Nu m-am lăsat păcălită
Mare-i gradina ta, Mark!
În copilăria mea purta un nume: odihnă activă.
Stai ce-ai sta, dar nu cu mâinile încrucișate. Înșiră mărgărite, împletește cu iglița, coase ceva, citește o carte. Orice nu-ți solicită mușchii, tot leneveală se cheamă, dar fă-o să fie vie, nu catatonică.
Dacă nu-ți vine chiar nimic în minte și te plictisești crunt, prinde-te, pardon, cu mâinile de fund și sări. În sus.
Tot un fel de odihnă activă este acum și orbecăitul pe net. Sunt zile în care dai peste oameni faini, citești articole bine întoarse din condei, îți răsar, din click în click, dinainte, tips-uri deștepte. Și mai sunt și zile, în care înțelegi
Daca ar fi “altfel”, l-ai mai iubi la fel?
Sâmbătă noaptea, în timp ce Neymar înscria în minutul 90 al finalei Champions League (datele le-am luat de pe net, cu o singură ureche auzeam Messi, Messi, ceea ce mi-a lăsat impresia total greșită că el ar fi fost marcatorul celui de-al doilea gol), citeam, fără să mă pot opri, “Oscar și Tanti Roz”. Legătura dintre meci și ora înaintată de lectură este aproximativ aceeași ca cea dintre matusalemicul personaj, a cărei vârstă din 13 cifre inutil să ne fie devoalată (oricum n-am putea s-o reținem), și Teroarea din Languedoc, luptătoarea de wrestling. Tovarășa mea de discuții nocturne (da, sunt o pasăre de noapte) chiar m-a întrebat dacă
Recent Comments