Ce se intampla cu barbatii de-au inceput sa involueze?
Nu mai ştiu când am avut revelaţia faptului că nu se întâmplă bătute cu strigături doar în ogrăzile celor sărmani la minte şi la pungă. Că şi divele o mai iau peste botox. Dar o fi mai lesne să-ţi recapeţi stima de sine şi tenul fără pete vineţii – care nu, nu sunt nici de la ficat, nici de la stomac – când capeţi la divorţ, drept recompensă a răbdării şi suferinţelor îndurate, un card deloc simbolic şi o reşedinţă pe un ţărm de mare albastră.
(Citiți tot aici: Ce se-ntâmplă cu bărbații)
I’m working on it
At the end of the day this is nothing more than a blog.
La început au o groază de incertitudini. O plasă de naivități și încă o sacoșă burdușită de întrebări fără răspuns. Sunt dispuși la dialog, ascultă păreri, cât mai multe păreri. Mulțumesc pentru ele, se minunează că atâta lume le citește gândurile și se preocupă să îi consoleze, să le fie lor bine.
Scriu fiindcă “altfel nu pot”. Am auzit vorbele astea spuse de toți bloggerii de pe suprafața internetului. Cei cu bloguri generaliste, evident, că ceilalți, “specializații”, scriu ca să-și construiască un brand. Generaliștii scriu de toate pentru toți. Încep cu
Show me yours and I’ll show you mine
Slavă Cerului, s-a-ncheiat campania electorală, mi-am zis. Eram mândră de mine că am izbutit până la capăt, până în ultimul ceas, să-mi țin firea și să nu scot pe nimeni din lista mea de “prieteni”, doar fiindcă are, vezi, Doamne, niște convingeri politice la care eu nu mă raliez.
S-o spun pe-aia dreaptă, nu dau doi bani pe convingerile politice ale nimănui. Convingeri politice au avut cei care-au înfundat pușcăriile comuniste, care au fost torturați la propriu, schingiuiți, prigoniți și care totuși au răzbit cu idealurile intacte până la căderea regimului care i-a întemnițat.
Ce desuet pare acum să te sacrifici pentru o idee! De ce să te sacrifici, bre, când poți s-o
Cu Hlestakov, inainte!
Ultimul articol al lui Andrei Pleșu de pe blogurile Adevărul m-a dus cu gândul la scena finală din Revizorul, lui Gogol. Tot mai des în ultima vreme îmi vin în minte scene și replici din piesa aceasta, pe care o consider mai actuală ca oricând, chiar mai actuală și decât Scrisoarea pierdută a lui Caragiale sau … Escu, a lui Tudor Musatescu.
Poate fiindcă asemănările sunt mult prea evidente, ca să te mai miri cum ficțiunea și-a croit calea către realitate. Cum este săltat Cațavencu și turnat la hârdăul lui Petrache, ca să facă loc unui candidat și mai corupt, pe care or să-l voteze niște cetățeni
Recent Comments