Marilena Guduleasa

Nu prea ştiu de ce-ţi scriu. Simt că am mare nevoie de o prietenie căreia să-i încredinţez nimicurile ce mi se întâmplă…. Poate că îmi scriu chiar mie. (Antoine de Saint Exupery)

Mare-i gradina ta, Mark!

mark-zuckerberg
În copilăria mea purta un nume: odihnă activă.

Stai ce-ai sta, dar nu cu mâinile încrucișate. Înșiră mărgărite, împletește cu iglița, coase ceva, citește o carte. Orice nu-ți solicită mușchii, tot leneveală se cheamă, dar fă-o să fie vie, nu catatonică.

Dacă nu-ți vine chiar nimic în minte și te plictisești crunt, prinde-te, pardon, cu mâinile de fund și sări. În sus.

Tot un fel de odihnă activă este acum și orbecăitul pe net. Sunt zile în care dai peste oameni faini, citești articole bine întoarse din condei, îți răsar, din click în click, dinainte, tips-uri deștepte. Și mai sunt și zile, în care înțelegi

Continue Reading

Cand te indragostesti

meryl_streep_38874El are o familie care s-ar potrivi oricui, în orice context, doi copii, o soție iubitoare pasionată de grădinărit și o casă cu peluză.

Ea duce o viață monotonă, un pic prea tihnită, lângă un soț mereu ocupat.

Făgașurile pe care lunecă viețile lor prind a se adânci, înțepenind curgerea timpului într-o rutină, dulce pe-alocuri, exasperantă uneori, izbăvitoare totuși în situații și conjuncturi mai dramatice (cum ar fi pierderea copilului născut cu o gravă malformație).

Se ciocnesc într-o librărie, târguind cadouri alese la nimereală, în ultimul ceas. Și se reîntâlnesc apoi în trenul care-i duce pe amândoi spre căminele lor (încă) primitoare.

El vrea să o revadă și-i aține calea. Ea acceptă jocul

Continue Reading