Lebedele de pe Fifth Avenue
Suave, seducătoare, singuratice, aidoma unor lebede grațioase pentru care „apa nu era apă, ci marmură admirabil lustruită, și nici penele nu erau pene, ci blănuri, și cașmir, și mătase, și satin, potrivite laolaltă și cusute de mână pentru trupurile lor ascultătoare, concepute numai și numai să fie împodobite.”
Acestea sunt Lebedele de pe Fifth Avenue, printre ultimele exponente ale unei perioade de glamour, căreia i-au aparținut și nume mai sonore, ca Marilyn Monroe, sau Jaqueline Kennedy, înainte ca feminismul să își croiască drum până în miezul conservator al unei societăți patriarhale.
Melanie Benjamin este, cel puțin până acum, cea mai frumoasă întâmplare de anul acesta legată de
Remain in silence
“Aș vrea să spun și nu pot.”
Avea douăzeci de ani și era pe moarte. Lumea spunea că ar fi fost o epidemie de sinucideri printre tineri, un fel de efect de domino. Morți în serie, fără justificări aparente. Inutil să-i blamezi, că s-au lăsat striviți atât de curând de mizeria unei lumi în derivă, înainte de a-și epuiza toate resursele de autoapărare, de supraviețuire.
Sinuciderea nu e un act de curaj, pentru cei care încă mai speră. Doar pentru ei poate fi considerată o abdicare. Ceilalti știu că nu pot schimba lucrurile, nu le pot schimba decât, cel mult, pentru ei, și-atunci ce rost ar mai avea? Ce
Micuțele bârfitoare
Veneam de la școală mai demult cu fiică-mea și cu o colegă de clasă, care avea același drum cu noi. Ele două pe bancheta din spate a mașini, eu la volan.
- Ai auzit-o, tu, pe aia ce zicea? Că are vilă cu piscină și lănțișor de aur de 24K? Pfui, și ea e o sărăntoacă, am fost cu ea la grădiniță și știu eu mai bine. Stă la bloc și n-are nici mașină.
Continuarea, pe Catchy.ro.
Recent Comments