Marilena Guduleasa

Nu prea ştiu de ce-ţi scriu. Simt că am mare nevoie de o prietenie căreia să-i încredinţez nimicurile ce mi se întâmplă…. Poate că îmi scriu chiar mie. (Antoine de Saint Exupery)

Hei, Taxi!

Expresia “needucabil” am auzit-o de la o doamnă profesoară, pe care eu am considerat-o întotdeauna remarcabilă. Avea un fel elegant de a se impune, fără să ridice vocea, fără să aplice pedepse, fără să umple catalogul cu note de trei și de patru.

Bineînțeles că nu era nici ea scutită de obrăznicii, dar exista o limită care, în cazul altor profesori, putea fi încălcată cu destulă lejeritate, indiferent de consecințe.

M-a fascinat mereu capacitatea anumitor oameni de a se retrage în spatele unui scut invizibil, transparent dar foarte rezistent, dincolo de care pot rămâne ei înșiși, constanți, egali cu sinele lor, fără să-i poată atinge nimic rău din exterior. Evident, trăiesc și ei traume, au și

Continue Reading