Demisia!
Eu zic că am simțul umorului, dar la fel de bine îl am și pe cel al omorului și tare mi l-aș mai exersa pe ăia care inventează bancuri tâmpite pe seama nevestelor. A nevestelor cicălitatoare, asexuate, castratoare, neveste care fug cu cardul ca leopardul, care toacă banii și nervii soților lor, care sunt obsedate de firimituri și își pot da doctoratul în pete, tartru și falsa diaree a sugarului.
Nu deschid o dată televizorul, să nu văd o soție și o mamă responsabilă zâmbind cu indulgența casnicei care își împarte ziua în deșaptezecideoricâteșapte ispășiri pentru tot atâtea păcate de a fi încălcat preceptele din sfintele reviste glossy, Ca
Bărbatul îl ai cum îl crești
De câte ori citesc un articol despre “parenting” nu mă pot stăpâni să mă gândesc cât de bine se potrivește absolut tuturor bărbaților pe care-i cunosc, indiferent de religie, political view, rasă și… era să zic și sex.
Înainte de a fi mame am fost soții (sau iubite). Cât de îndrăgostite om fi fost, cât de oarbe, imposibil să nu ne fi trecut pe dinaintea ochilor și câteva mici, neînsemnate (hai, să nu le zicem “defecte”) nepotriviri. Și sunt sigură că toate ne-am spus același lucru:
(Continuarea, pe Catchy.ro)
Hei, ia-o mai incet!
Nu știu dacă noi, femeile, avem în gene tendința de a ne preda cu arme și bagaje Casanovilor de tip nou, dar e un fapt deja stabilit că băieții buni nu ne atrag. Nu de la început și nu atât cât fustangiii, mincinoșii, lăudăroșii, cocoșii cu ouăle de aur, care stăpânesc cel mai bine arta dansului nupțial, dar aproape deloc spre nicio șansă pe cea a unei relații pașnice și de durată. Ori, ce oroare (pentru ei, nu pentru noi), a unei căsnicii.
Textul integral, pe Catchy.ro
Recent Comments