„Sunt nebună, nu-i așa, domnule? Nu pe cât s-ar crede.”
Cinismul este de obicei plasat în antiteză cu naivitatea, cu inocența. Când spui despre cineva că este cinic, îl cataloghezi drept insensibil, lipsit de empatie, dur, sfidător.
Cinismul de fapt și de drept este o doctrină care nu are nimic infam în ceea ce propovăduiește : o viață dincolo de normele impuse cu de-a sila de societate și care ne împiedică de a fi autentici. O reîntoarcere la simplitatea care, împinsă la extrem, poate duce către primitivism. Fără volănașe și danteluțe, fără ochi dați peste cap, fără false pudibonderii va să zică.
Cinismul nu e recomandat, dar parcă nici drăgălășenia în exces.
Și totuși îi prefer pe cinici, la o adică. Mi se par mai realiști,
Te temi de farmece?
Un documentar despre moroii din Bulzeștii lui Sorescu. Țărani cu televizoare color în odăile bune, cu medic de familie, cu școală în sat, cel puțin primară, cu drumuri desfundate, nu în ultimul rând cu biserici și preoți duhovnici care să le ușureze sufletele de păcate, încă mai cred în strigoi și încă mai practică ritualuri satanice prin cimitire, noaptea, la adăpostul întunericului.
Am auzit și eu de obiceiul dezgropării mortului și înfigerea unui țăruș ascuțit în piept și tot prin părțile Olteniei. Acolo oamenii nu stau la discuții. Dacă se abate molima asupra vitelor din ogradă sau li se îmbolnăvesc copiii și dacă au avut un deces recent în
Recent Comments