Barbatilor le plac femeile prostute?

Esența feminității, zic unii, constă în vulnerabilitate. Ce bărbat și-ar dori lângă el (în tot locul, inclusiv în pat) un jandarm? Nu că aș avea ceva cu jandarmii, dar ordinea publică stradală și cea din dormitor sunt două lucruri complet diferite. Chiar cu cătușe de blăniță și centiron pe post de portjartier, biciul trebuie să mângâie, nu să plesnească iar comenzile trebuie date suav ca să-și atingă scopul. Un bobârnac inofensiv anulează efectul unui blister întreg de pilule albastre, dacă este aplicat în locul care nu trebuie.

Bărbaților le plac femeile prostuțe. Chiar și intelectualilor, fiindcă, nu-i așa, “dânsa” nu știe carte. Femeile prostuțe sunt vulnerabile prin definiție. Sunt un material moale, soft, prelucrabil. N-au idei preconcepute, fiindcă n-au idei, în general vorbind.

O femeie deșteaptă (oximoron sau pleonasm?) își dă măsura inteligenței atunci când știe să facă pe proasta. Că-i amantă (și se face că nu-i pasă), ori nevastă (și se face că nu știe), că-i iubită (și se abține): slăbiciunile, dacă nu există, ar trebui inventate.

Îmi plângea cineva pe umăr odată că Mr. Handsome al ei nu-și găsește curajul să-i recite soției mantra de divorț și se eternizează în trisomia conjugală pe motiv că ea nu s-ar descurca fără el, că e complet neajutorată. Iubita, vezi doamne, era o femeie puternică, intrase într-o relație complicată sfidând pe toată lumea și ținea destul de bine la tăvăleală. Nimic nou sub soare, statistica arată clar că bărbații nu pornesc la adulter cu gândul că vor pierde războiul de acasă. Și totuși unii dintre ei, spun legendele urbane, își mai adună bruma de curaj să-și înfrunte demonul luat cu juruială și să transhumeze într-un loc mai proaspăt scuturat de inhibiții, obligații și presupus mai ferice. Evident, asta nu se întâmplă atunci când bărbatul este manipulat, ci atunci când pe un taler al balanței atârnă o nevastă cu greutate, iar pe celălalt adastă amanta, ca un fulg.

Nu tragem concluzii și nu generalizăm, că nu e permis. Doar presupunem și experimentăm. Înainte de a ne asuma că nu suntem proast… , pardon, ușurele îndestul pentru gustul fin al bărbaților, putem încerca să mai renunțăm la bolovanii pe care ni i-am agățat de gât ca să ancorăm zdravăn în temeinicia concretului. Absolut tot ce-i în datul nostru, poate fi și într-al lor și viceversa. Inclusiv vulnerabilitatea.

Doar că nouă ne plac, ah, ce ne mai stârnesc, bărbații puternici! Îi vrem cât mai forțoși, mai potenți și mai autoritari. Orice ezitare îi costă excluderea. Cât privește sensibilitatea…

(Citeste mai departe pe Catchy.ro)