Candelabrul și caruta
Nu mai știu când am declarat deschisă lista lucrurilor pe care, nu, eu n-am să le spun niciodată.
Probabil în copilărie, când am fost învățată că nu există “nu pot”, există doar “nu vreau”. Deși cele rele ți se lipesc de cortext mai abitir decât cele bune, ăsta a fost, cred, primul meu “motivațional”.
O fi fiind doar o părere, dar în momentul de față îmi pare (puțin de tot) rău că n-am crescut într-o familie mai religioasă, care să-mi fi imprimat încrederea că Dumnezeu va avea grijă oricum, fie că voi deschide eu, larg sau nu, gura sacului. În casa în care m-am făcut eu om mare umbla vorba, din generație în generație, că ce-și face omul cu mâna lui e bun făcut. Restul, ca să folosesc un limbaj corporatist, e bonus.
Și am putut o grămadă de lucruri, unele cu eforturi mai mari decât ar fi meritat.
O altă vorbă de duh pe care mi-o amintesc foarte bine: să nu spui niciodată “lasă”. Cică a fost un leneș odată, pe care l-a apucat lehamitea fix în mijlocul drumului. Și treceau oamenii pe lângă el și-i spuneau: “Scoală, omule, de-acolo, că vine-o căruță și-o să dea peste tine. Iar el: “Lasă, că n-o veni chiar acum”. Ghici, ce? Terci l-a făcut.
Și-a rămas vorba așa, că “pe Lasă l-a călcat căruța.”
Cum ar veni, poți să-și așterni căpătâiul și în colbul drumului, nu-i bai. Doar să nu zici “lasă”, eventual cu extensia “… că are D-zeu grija”. Ți se permite să fii prost, cu condiția să-ți revii.
Pe lista scurtă mai e și: “N-o să mi se-ntâmple tocmai mie”. Cine nu s-a amăgit o data-n viață, să arunce primul piatra. Dar nu există nimic (și când spun “nimic”,“nimic” înseamnă), ce să nu ți se poată întâmpla și ție, la fel cum se întâmplă celor pe care obștea, gura târgului îi plasează, ori în rândul ghinioniștilor, ori al fraierilor.
Nu suport nici “Ce ți-e scris, în frunte ți-e pus”, resemnarea în fața fatalității fatale.
Sunt momente în care îți vine să înjuri gros, cu sete. Să dai cu cușma plină de motivaționale de pământ. Momente în care nimic nu te-ar răcori mai bine decât să iei lista aia cu bullshit-uri și s-o arunci în budă. Să te uiți cum dispare într-un vârtej de spumă anticalcar și rahat. După care să te întinzi efectiv pe spate, cu mâinile pe piept și să-ți schimbi mantra. Să nu mai vrei, fiindcă nu mai poți. Să-ți fie totuna dacă te va ocoli căruța sau va da peste tine. Să aștepți catatonic un semn de Sus, o revelație că există cineva care are grijă să ți se împlinească ce ți-e scris în frunte de la naștere, fie că îți aduci sau nu contribuția personală.
Să rupi naibii lista cu ce nu trebuie spus și s-o urli din rărunchi, că tot o știi pe de rost.
Sunt milioane de indivizi pentru care ziua de mâine rămâne o enigmă nedezlegată și care totuși pot dormi noaptea liniștiți, spre deosebire de cei care se frământă permanent și își zdrobesc oasele, să obțină măcar iluzia că dețin controlul asupra a ceea ce-i așteaptă odată cu spartul zorilor.
Milioane care trăiesc ca și cum ziua de mâine n-ar mai veni și a căror unică grijă rămâne să nu li se golească jumătatea plină a paharului.
Milioane care se dau huța pe candelabru fără să bage de seamă asemănarea înfricoșătoare dintre leagăn și ștreang.
Păcat doar că “înțelepciunea” asta vine la pachet cu epuizarea. E un corolar al unor eforturi care n-au dus la nimic bun, doar au mai făcut să treacă o bucată de viață pe lângă tine, cu ce se presupune că ar avea ea bun și frumos, dacă ți-ar fi permis încrâncenarea să te oprești și să-ți dai jos ochelarii de cal ca să observi.
Ai fi putut coborî și tu în gară, ca oamenii normali, să te amesteci în mulțime, printre cei care vin, care pleacă. Să te lași dus de un val viu, omenesc. Să te molipsești de speranță.
Ai tras semnalul de alarmă în plin câmp și te-ai trezit în pustiu.
Nu-i momentul acum să nu mai vrei!
Hai, că poți!
Share this:
Blog
anticalcar, bonus, candelabru, caruta, colbul drumului, contributia personala, corolar, cortex, cusma, Dumnezeu, eforturi, generatie, gura targului, infricosatoare, lenes, limbaj corporatist, lista, mantra, motivational, nastere, nu pot, nu vreau, obstea, omenesc, piatra, pustiu, rarunchi, semnalul de alarma, speranta, spuma, streang, terci, val, vorba de duh
2 comments already | Leave your own comment
ValentinaPetrescu
10/21/2015 | 11:58 pm Permalink
Uite ca aflat un subiect foarte captivant prezentat intr-un mod dificil de aflat in internetul din Romania. Acum, dupa ce am gasit acest articol, doresc sa va comunic ca in acest weekend trecem la ora de iarna, o stiati deja. Daca tot se schimba ora, atunci reglati-va ceasul dupa ora exacta pentru a nu uita sa ajungeti la timp unde aveti de mers. Multumesc!
Marilena
10/27/2015 | 8:36 pm Permalink
Multumesc si eu. L-am reglat!