Affective disorder
N-am citit în viața mea ceva mai oribil decât cartea lui Dan Chișu. Dacă se poate numi “citit”, că mi-a luat, pe ceas, un sfert de oră să trec cu scroll-ul, pagină după pagină. Am descărcat-o în varianta electronică, gratis, de pe net. Pentru un asemenea “produs” orice preț ai plăti, tot e prea mare. Nu mai zic că mi-aș fi plâns banii dacă mi-aș fi cumpărat-o, pe bune, din librărie, dar nu știu câte ape mi-ar fi spălat mâinile de așa o mizerie. Câtă apă o mai curge pe Dunăre, care-or mai fi cotele?
Nu-s genul lui Chișu, eu sunt o frigidă autodeclarată. Nu m-am lăsat păcălită
Heaven can wait
În mine sunt două porniri contrarii. Nu-mi permit și nu am permis trecutului să mă tragă înapoi, ori să mă țintuiască într-un never, nowhere land. Încerc să nu-mi planific strict nici viitorul, să las mereu câte o bortă neastupată de prejudecăți către un Wonderland, de ce nu, posibil. Nu o dată s-a întâmplat ca, în cădere liberă fiind, să nu schițez nici cel mai neînsemnat gest de a mă agăța, de a întârzia aterizarea, lăsându-mă în voia gândului absurd că poate ceea ce mă așteaptă pe fundul temutei prăpăstii e o altă dimensiune, o altă viață, ceva de neimaginat dar de trăit ca experiență.
Încerc să fac în
Cinci feluri de Eve
Diva
Ai ajuns la o vârstă frumoasă. Ai depășit cu grație toate crizele: de pubertate, de adolescență, de emancipare, de pierdere și de regăsire, de 30, de 40, de peri- și pre-menopauză. Ai un confort, ești stabilă, capra ți-i sătulă, pe varză n-o paște nicio amenințare. Ești relaxată și zen. În plus, arăți de toți banii pe care i-ai investit în tine, de când te-ai decis că singurul lucru care merită cultivat pe lumea asta e Eul. Și recolta e mănoasă, că nu depinde de fronturile atmosferice. Ești mândră de tine, atât de mândră că ai vrea să te expozezi cât mai mult. Ești atât de
Pune mana si-nvata!
Am urmărit nu demult o emisiune TV pe eterna temă a școlii românești, între ridicol și sublim, în care invitatele (femei și mame) nu reușeau să cadă de acord ce fel de reformă ar aplica sistemului, în situația ipotetică și destul de improbabilă că ar fi devenit în viitorul apropiat ministru al educației. (Spun “destul de” fiindcă este evident pentru toată lumea, sper și cred, că România este țara tuturor posibilităților din punctul acesta de vedere).
Una dintre ele pleda pentru un învățământ de masă. Cealaltă, pentru elite.
Prima considera că școala trebuie să fie accesibilă tuturor.
Cealaltă, că nu toți trebuie să ne îngropăm sub
Recent Comments