Ziua îndragostitilor, nu a celor carora le-ar placea sa fie
Prima oară când am sărbătorit Valentinul s-a întâmplat la scurt timp după o trădare, când amândoi am simțit nevoia unei reconfirmari. Nu știu lui, dar mie mi-a lăsat un gust atât de amar, încât am decretat-o sărbătoare de import și am abandonat festivismul, cu ursuleți de pluș și inimioare de marțipan, pentru alții mai cosmopoliți decât mine.
N-am uitat în schimb de tragicul șir de evenimente declanșat de valentina Batshebei (Departe de lumea dezlănțuită), către vecinul său Boldwod, în care-i cerea imperios și cu tupeu: Însoară-te cu mine!
O face în glumă, dar bietul Boldwod o ia în serios. El, înșurubat confortabil în burlăcia lui, din care nu se mai gândea să-l scoată vreodată cineva, se îndrăgostește ca un nebun și nu se lasă până nu o ia de nevastă. Durează ani mulți, dintre care șapte de doliu, pe care femeia îl poartă după cel căruia îi acordă mai întâi mâna și care se dovedește a fi un amorez, un șarlatan, un vânător de zestre. Și când, în sfârșit, se vede de-a dreapta ei, fix în ziua nunții, le răsare mortul la ușă. Se pare că nu murise chiar de tot… Cu mințile complet rătăcite, Boldwood îl împușcă și se duce de la altar direct la ocnă, sărind complet neelegant peste atât de râvnita noapte a nunții.
Și toate pornite de la o felicitare în formă de inimă, mâzgălita într-o zi în care toată lumea, că simte sau nu simte vreun fior, se simte îndreptățită și datoare să declare cuiva dragoste veșnică.
Pornirile sunt uneori mai puternice decât judecata, zicea tot el, Hardy.
(Text publicat pe Catchy.ro)
Catchy
Recent Comments