Marilena Guduleasa

Nu prea ştiu de ce-ţi scriu. Simt că am mare nevoie de o prietenie căreia să-i încredinţez nimicurile ce mi se întâmplă…. Poate că îmi scriu chiar mie. (Antoine de Saint Exupery)

Criza maturitatii sau “Nu te imbata la schimbarea prefixului!”

in-love-again
Prima beție cruntă din viața mea s-a petrecut la aniversarea de treizeci de ani a unei prietene. Mă așteptase până noaptea târziu, să ciocnim împreună un pahar de șampanie. Care s-a transformat în două. În trei. Toată sticla și ce-am mai găsit ulterior prin cămară.

Cu fiecare dușcă ea era tot mai convinsă că viața i se va curma începând cu zorii zilei “treizeci plus una”. Eu, mai tânără cu câteva primăveri, doar îi țineam isonul. Ne-am despărțit pe multe cărări cu promisiunea că următoarea mahmureală ne-o vom petrece când voi fi ajuns și eu în pragul fatal.

De împlinit treizeci de ani, firește, am împlinit, ca toată lumea, în curgerea firească a timpului. Ba chiar cu o petrecere surpriză, alcoolizată suficient. Fără crize existențiale, însă. Fără niciun sentiment de “gata, până-aici mi-a fost!”

Singurul semn de așa zisă bătrânețe este că trebuie să stau un pic să socotesc atunci când sunt întrebată vârsta. Mă ajută că m-am născut într-un an rotund.

Nu pot să spun că aș fi trăit vreo dramă nici în adolescență. N-am simțit niciodată nevoia să bravez, să șochez, să mă răzvrătesc. Am știut și când m-am simțit mai ciudat că va trece și m-am lipsit de mine, cea care nu prea se mai potrivea cu contextul, lăsând-o în urmă. Norocul meu că nu-s o persoană ordonată, tipicară, una care să aibă un dressing pus la punct, unde fiecare ținută să fie frumos așezată pe un umeraș special. M-am lepădat de vârste, ca de haine, din mers: ici 13, colo 20, mai la vale 30, 40 și povestea continuă.

Dacă e să mă iau după ce spun psihologii, sunt în faza de negare. A nu admite că te îndrepți direct cu oiștea de criză în gardul vârstei de mijloc, nu-i deloc cum ar trebui să fie. Te pasc depresii și dezechilibre care ți-ar putea dăuna grav.

Dar, ce să fac, dacă simptomele la ale căror semne ar trebui să-mi ascut eu atenția, le-am avut de când mă știu, unul câte unul, pe rând sau toate deodată?

Nu-mi amintesc vreo perioadă, vreo etapă din viața mea în care să nu fi fost:
(Citiți mai departe aici: http://www.catchy.ro/nu-te-imbata-la-schimbarea-prefixului-doamna/68838)

Categories
Catchy, Mituri urbane

    Your email address will not be published. Required fields are marked *

    *



    You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>