Marilena Guduleasa

Nu prea ştiu de ce-ţi scriu. Simt că am mare nevoie de o prietenie căreia să-i încredinţez nimicurile ce mi se întâmplă…. Poate că îmi scriu chiar mie. (Antoine de Saint Exupery)

Don’t put the blame on me!

Eyes-wide-shutMinţim de frică.
Minţim ca să ne apărăm.
Minţim ca să fim acceptaţi.
Minţim ca să nu rănim.
Minţim ca să nu fim răniţi.
Minţim ca să nu fim marginalizaţi.
Minţim ca să nu dezamăgim.
Minţim din laşitate.
Minţim fiindcă am fost/suntem minţiţi.
Minţim ca să protejăm.
Minţim din convenienţă.
Minţim din politeţe.
Minţim din mimetism.
Minţim patologic.
Minţim din inconştienţă.
Minţim asumat.
Minţim ancestral.
Minţim din cabotinism.
Minţim din instinct.
Minţim paliativ.
Minţim că să obţinem o amânare.
Minţim imaginativ.
Minţim cu virtuozitate.
Minţim diletant.
Minţim tranzitoriu.
Minţim dogmatic.
Minţim diabolic.
Minţim angelic.
Minţim cinic.
Minţim empatic.
Minţim emfatic.
Minţim inteligent.
Minţim prosteşte.
Minţim manierat.
Minţim grobian.
Minţim fiindcă e

Continue Reading

Masura de consolare

rabbit_hole
Avea bunică-mea o vorbă: știi când te trezești dimineața (că ești viu), dar nu știi dacă mai apuci ziua de mâine.
În sens metaforic asta înseamnă că trebuie să fii atent, să fii responsabil, să-ți trăiești fiecare zi ca și cum ar fi ultima.
Bătrâna nu știa carte și nu prea înțelegea ea cum e cu sensul ăsta “figurat”, pentru ea totul era “la propriu”. Concret, dacă se scobora din așternut și o dureau oasele, dacă se sprijinea de colțul mesei când își încălța cipicii, dacă afară o așteptau înfometate orătăniile și dacă pe cer sălășluiau deopotrivă Luna și Soarele la îngemănarea nopții cu zorii de ziuă, asta

Continue Reading

Unele lucruri nu se schimba niciodata. Altele, tot timpul.

drum
Mă leg, de bunăvoie și nesilită de nimeni, cu odgoane de oameni, de conjuncturi, de câte un prezent, iar legăturile se strâng cu fiecare încercare de a mă desprinde.
S-ar fi cuvenit ca timpul să mă îmblânzească și să mă transforme. Să recunosc și să accept ceea ce nicio zbatere nu poate schimba. Să renunț la a mai deretica viețile altora, când ori de câte ori le inspectez inopinat le găsesc mai vraiște decât înainte. Să nu mă mai torturez cu inventarea unor soluții de igienizare, cu efect instantaneu și permanent, a unor stări de fapt învechite, în ceea ce eu consider a fi de rău augur, menținute cu îndărătnicie.

Continue Reading

Arta de a fi fericit

curcubeu
“Dacă nu faci un compromis serios în viață la început, ești nevoit să faci zeci de compromisuri mai târziu” , era de părere un personaj dintr-o carte pe care o citeam cu pasiune în adolescență. Eroina mea îl contrazicea însă și îi spunea că, dimpotrivă, viața trebuie trăită de la un capăt la celălalt fără compromis, fie el cât de neînsemnat. Fiindcă orice abdicare de la planul inițial va reconfigura întreg parcursul, te va împinge pe drumuri glodoase și te va duce hoțește, șerpește, sinuos la pierzanie. Sigur mai bine-i să fii bogat decât sărac. Dar bogăția și sărăcia îmbracă multe forme, nu doar pe cea

Continue Reading

Am fost odata, ca niciodata…

tree
Poate că nu lumea e întoarsă cu fundul în sus, ci noi stăm răsturnați în ea ca niște gândaci gigantici, fluturându-ne spre un albastru infinit piciorușele nevolnice. Poate că lumea în care trăim se filtrează grotesc prin lentilele noastre șlefuite grosolan, iar de le-am schimba și ea, lumea, s-ar reflecta prin ele altfel, i-am descoperi uimiți o frumusețe nebănuită.
Poate că viața nu-i complicată, doar noi nu o pricepem, mintea noastră înghesuită și limitată ne ține prizonieri în întunecimea-i.
Trebuie să existe o noimă în toate, indiscutabil există. Dar, iaca poznă, suntem incapabili să o decelăm.
De fapt ne croim singuri straiele care ne incomodează, ne scriem singuri

Continue Reading

Planul infinit

Planul-infinit“Charles Reeves, Doctor în Ştiinţe Divine, după cum se prezenta el însuşi, descoperise sensul vieţii într-o revelaţie mistică. Spunea că era singur în deşert, precum Isus din Nazaret, când un Maestru i s-a înfăţişat sub formă de viperă şi l-a muşcat de gleznă, uitaţi cicatricea. A agonizat două zile, iar când frigul morţii i-a urcat din pântec la inimă, mintea i s-a luminat şi în faţa ochilor arşi de febră s-a arătat harta perfectă a Universului, cu toate legile şi tainele sale. S-a trezit vindecat de venin şi cu mintea care intrase într-un plan superior şi din care nu mai voia să coboare. În timpul delirului strălucitor,

Continue Reading

Cea mai frumoasa poezie de iarna

lunaO lună imensă atârna pe cer, perfect rotundă, în drumul meu spre casă.
Ningea și luna plină înghețată mi-a amintit de Melancholia lui Trier și de “revelaţia nihilistă”,cum o denumea Andrei Gorzo.
Parcă nici albul nu mai e atât de alb ca în vremea copilăriei, când oamenii de zăpadă erau poznași, erau veseli, zâmbeau cu gura știrbă desenată din cărbuni stinși.
Acum ninge păgân. Ninge fără milă. Ninge și sfâșie, ca în cea mai frumoasă și mai tristă poezie de iarnă:

“Ninge sfînt și păgîn
Numai ochii ne rămîn
Despărțirea s-o mai vadă
Că,

Continue Reading

Totul va fi bine

totul va fi bine

De la o vreme, mai tot ce mi se întâmplă este, ori fantastic de bun, ori inimaginabil de rău. Cele bune sunt în mare măsură așteptate îndelung și mă surprind obosită, suspicioasă, blazată. E nevoie de un efort de common sense ca să le apreciez la justa lor valoare. Nu compensează răul, nu se pot măsura cu el.
2016 a fost un an al marilor încercări, al marilor pierderi, al marilor spaime, al marilor confruntări cu propriile limite. Omenești.
Sunt încă Acolo, la granița dintre fericire și tristețe. Optimism și deznădejde. Spaimă și încredere.
Dar Sunt. Toți ai mei, nemăsurat de dragi, Sunt. Suntem.
Trebuie să

Continue Reading

Managementul furiei

anger management

Ne pierdem cu firea, ridicăm tonul, spunem vorbe fără perdea, în barbă sau în gura mare, suntem aroganți, sarcastici, agresivi, isterici. Măcar o dată pe zi ne trimitem sinele scos din sărite la colț, iar el ne rânjește provocator scălâmbăindu-se.
Ne scuzăm că ni s-au tocit nervii, că ne-au slăbit frâiele în care am fost înhămați, hăt, demult, în vremea celor șapte ani de-acasă și care ne-au strunit o parte din viață să nu călcăm arătura sub copite nărăvașe.
Învățam egoismul odată cu trecerea timpului.
Pe măsură ce constatăm că nu mai avem timp, ni se duce și răbdarea pe apa sâmbetei.
Ne-am dori să putem schimba ceea

Continue Reading

Crash! Boom! Bang!

Am trecut odată pe lângă un accident. O mașină ieșise de pe șosea și se înfipsese într-un pom. Știai că e, sau mai bine zis că a fost, o mașină, intuitiv, altfel o grămadă de fiare contorsionate încolăcite în jurul copacului, cioburi sfărâmate, bucăți de plastic, încât nu-ți imaginai cum ar mai fi putut scăpa cineva cu viață dintr-un asemenea impact. Și pe urmă i-am văzut, ceva mai departe, pe marginea drumului. Ciufuliți, cu hainele în dezordine, zăpăciți, fără urmă de zgârietură, de cucui, teferi și nevătămați.

Mulți dintre cei care trec prin asemenea catastrofe nu se mai suie în viața lor la volan. Ar fi în stare să traverseze Pământul pe la Ecuator, decât să mai

Continue Reading